Veniţi, creştini, la rugăciune!

Veniţi, creştini, la rugăciune
În casa Domnului cel Sfânt!
Veniţi, creştini, plecaţi genunchii
Şi faţa voastră la pământ!

Veniţi, cei osteniţi, la Domnul,
Voi, cei trudiţi şi împovăraţi,
Odihna, pacea Lui cea blândă,
Şi mângâiere să aflaţi!

Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământul întreg de glasul Lui,
Se apleacă în faţa Lui natura,
Văzduhul întreg cu nori şi vânt.

Dar omul, singura făptură,
Împodobită în chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel dumnezeiesc.

Azi masa Domnului e întinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea,
Ei nu aud glasul Lui ce strigă:
“Veniţi, creştini, la masa mea!”

Veniţi, creştini, la rugăciune
În casa Domnului Isus!
Veniţi şi dezbrăcaţi păcatul,
Şi să primiţi cerescul har!