Răscruci de căi, în lumea noastră

Răscruci de căi, în lumea noastră,
Am întâlnit mereu, mereu,
Oprit pe a timpului fereastră,
Ca mulţi drumeţi am stat şi eu.

Aş fi dorit o limpezire,
O stea în noapte sau un far,
Un semn sau o călăuzire,
Să pot pleca pe cale iar.

Dar la răscrucile vieţii,
Adesea, când privesc în sus,
Am înţeles că drum spre viaţă,
E Unul singur, e Isus.

Am regăsit în El odihna,
Şi adevărul drept şi sfânt,
Îmi luminase toată calea,
Cum nu întâlnisem pe pământ.

Şi iată, într-adevăr, pe cale,
Răscrucea mi s-a limpezit,
El mi-a lăsat urmele Sale
Pe drumul vieţii şi-am pornit.

S-au dus şi ani, s-a dus şi viaţa,
Trecură prinţi şi cerşitori,
Dar Tu rămâi în înălţime,
Şi când Te cerem, Te cobori.

Iar când pe nori, în haine albe,
Veşmânt al crinilor cereşti,
Vei fi cu toţi cei sfinţi, Isuse,
Ajută-ne să fim şi noi!