Obosită e raza soarelui

Obosită e raza soarelui,
Se veştejeşte floarea câmpului,
Toamna vine, vânt rece aducând,
Trist murmură pârâiaşul, despărţirea vestind.
 
Totul în lume se schimbă,
Totul e numai o umbră,
Dar dacă în Isus noi trăim,
Viaţa veşnică dobândim.
 
Sus, dincolo de marea stelelor,
Unde suferinţa nu are loc,
Este o ţară frumoasă, cerească;
Inima acolo îmi doreşte, acolo îi ţara mea.
 
Pe pământ, jos, doar călător sunt eu,
Suferinţa, lupta e în drumul meu,
Dar dacă în Isus îmi e sufletul,
Ştiu bine că El îmi va da din fericirea Sa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button