O lume întreagă stă în nepăsare

O lume întreagă stă în nepăsare
Şi caută adăpost când vine vreo încercare,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.
În ceasul cel bun, El e stăpân pe toate,
Când Domnul îmi vorbeşte,
Mă scapă de moarte,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.
 
Dar eu nu mă tem,
Chiar dacă cei din jur mă părăsesc,
Dar eu nu mă tem, orice ar veni.
Viaţa mea e în mâna
Celui ce a murit pe lemn,
Cu mine Îl chem şi eu nu mă tem.
 
Ades vine încercarea, năvalnică ca marea,
Şi norii negrii grabnic întunecă zarea,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.
Se spulberă gândul şi orice speranţă,
Şi nici măcar o clipă nu e în siguranţă,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.
 
Iar oamenii cei răi mă înconjoară cu ură,
Din cupa lor să îmi dea să beau o picătură,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.
Cu Domnul meu, eu trec biruitor peste toate,
Din apă şi din foc să mă scape El poate,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.