O, de-aş avea eu limbi o mie!

O, de-aş avea eu limbi o mie,
Şi mii de buze, să cuvânt
Pe tonuri mii o armonie,
Spre slava Celui pururi sfânt,
I-aş mulţumi de ce a făcut
Cu mine, fiul cel pierdut!
 
O, de-ar suna glasul meu tare,
Să se audă până la cer,
Căci sângele, ca într-o vâltoare,
Se zbate, Doamne, când Te cer!
De-ar fi toată suflarea mea
Un imn spre înălţarea Ta!
 
De ce tăceţi, puteri ale mele?
Mai sus, mai sus, zburaţi mai sus,
Şi Domnului slujiţi cu cinste,
Drept mulţumire lui Isus!
Aşa sufletul, trupul meu
Să servească pe Dumnezeu!
 
Cânta-voi Ţie, Doamne, imnuri,
Cât voi putea rosti cuvânt,
Şi jertfa bucuriei mele
Îţi aduc cât voi fi pe pământ!
Când buzele nu vor mai putea,
Suspinul meu Te va lăuda!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button