Nu mai doresc nimic de jos

Nu mai doresc nimic de jos,
Puţinul ce îl găsesc îmi ajunge,
Tot ce îi mai mult e anevoios,
Tot ce îi mai strălucit străpunge.

Nu mai doresc să am aici,
Nici laude, nici veselie,
Îmi ajunge partea celor mici,
Iubirea lor din veşnicie.

Nu mai doresc decât să pot
Să merg cu fraţii împreună,
Un gând şi o inimă în toţi,
Ce au primit ei din cer să ţină.

Nu mai doresc decât să fiu
Găsit în orişice încercare
Zidit pe adevărul viu,
Tăcut în orice împrejurare.

Smerit în orice loc înălţat,
Curat în orice întinăciune,
Umblând în tot ce am învăţat,
Plângând în orice rugăciune.

Iubind în orice lepădări,
Crezând în orice zguduire,
Statornic primei ascultări,
Neostenit spre mântuire.

Nu mai doresc nimic străin
Ce ne ameninţă veşnicia,
Îmi ajunge în suflet pe Hristos,
Şi în adunare părtăşia.

Nu îmi mai doresc, nu îmi mai doresc
Decât pe Domnul dimpreună,
Să poată, când am să sfârşesc,
Să zică: „Vino, slugă bună!”