Mă uit la tine: Tu eşti oare?

Mă uit la tine: Tu eşti oare?
Ţi-e haina plină de pământ,
Ţi-e sufletul mânjit şi frânt,
Abia poţi merge pe picioare,
Mă uit la tine şi mă doare,
Căci viaţa prea e trecătoare,
Şi îi prea murdar al tău veşmânt.
 
În căutarea unui bine,
Priveşti în jos… priveşti în sus,
Ai vrea un leac, dar leacuri nu-s.
Să scapi de ocară şi ruşine,
Nu alerga la porţi străine,
Neputincioase ca şi tine,
Tu vin’ la crucea lui Isus!
 
Căci cel mai minunat burete
E sângele ce a curs pe lemn,
Din sfântul dragostei îndemn,
Când Fiul a strigat „Îmi e sete!”
E sângele ce pe îndelete
Te curăţă de orice pete,
Şi îţi şterge cel mai negru semn.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button