Eu eram prea departe de Domnul

Eu eram prea departe de Domnul,
Păcătos nu se poate mai rău.
Mă întrebam: „Va salva Mântuitorul
Pe un aşa păcătos cum sunt eu?”

Rătăceam prin pustiu şi întuneric,
Chinuit de acest gând tot mereu:
„De cumva ar mai fi vreo salvare
Pentr-un aşa păcătos cum sunt eu…”

Tocmai când era răul la culme,
Şi chiar când disperat gemeam mereu,
Isus mi-a şoptit că El mai poate,
A salva păcătoşi cum sunt eu.

Ascultai… şi ce văd? Era Domnul!
Am strigat: „Păcătos tare rău,
Dar Te rog, fii milos şi salvează
Pe un aşa păcătos cum sunt eu!”

Şi în Hristos mă încrezui eu cu totul,
Iar de atunci fericit sunt mereu,
Şi îl slăvesc pe Acel ce a vrut să scape
Pe un aşa păcătos cum sunt eu.

Iar de acum nu mai bâjbăi prin noapte,
Ci slăvesc pe Hristos tot mereu.
Spun la toţi că El poate să scape
Pe un aşa păcătos cum sunt eu.

Când calea se sfârşeşte, iar Domnul
Va veni să Îşi ia poporul Său,
Îl voi preamări în veci că a salvat
Pe un aşa păcătos cum sunt eu.