Doar lângă Tine îmi aflu pacea

Doar lângă Tine îmi aflu pacea,
Când totul în jurul meu e vânt.
Doar Tu îmi mângâi sfâşierea,
Când sufletul mi-e în chinuri frânt.
Doar lângă Tine îmi aflu alinul,
Când geme inima amar.
Şi ochii întunecaţi de lacrimi
Recapătă seninul iar.
 
Doar lângă Tine îmi aflu odihna,
Când marea urlă în jurul meu.
În locuri multe şi cumplite,
Şi în ceasul ispitirii greu.
Doar Tu îmi împrăştii norii negri
Şi înlături trăsnetul cumplit.
Tu rupi zăvoarele de aramă
Spre locul larg şi liniştit.
 
Doar Tu, când faţa Ta îmi răsare,
Şi glasul Tău îmi spune blând,
Poţi frânge marea-mi frământare,
O pace adâncă aducând.
Doar Tu poţi linişti furtuna
Şi valurile ce se bat,
Când noaptea prea de mult ne apasă,
Şi sufletul e prea încercat.