Să nu merg după un străin!

Să nu merg după un străin,
Doamne, niciodată!
Chiar de aş fi silit prin chin,
Ori pe un drum cu flori de crin,
Să nu merg după un străin,
Ci să aleg deplin, deplin
Voia Ta curată!
 
Să înţeleg chemarea Ta,
Pururea prin lume!
Zilnic să pot asculta
Şi să nu mă abat din ea;
Să înţeleg chemarea Ta,
Ca să pot mereu înălţa,
Doamne, sfântu-Ţi Nume!
 
Să nu aduc pe altarul sfânt
Foc străin de Tine!
Ci sfinţit de al Tău Cuvânt,
Vreau să ard cu tot ce sunt;
Să nu aduc pe altarul sfânt,
Un amestec de pământ,
Ci, sfinţit, pe mine!
 
Doamne, să mă încred deplin
În cereasca-Ţi milă!
Mă păzeşte de străin,
Ochii în ochii Tăi să îi ţin,
Paşi îmi calce mai deplin,
Şi pe drumul Tău divin
Veşnic să rămână!