O cântare de mărire

O cântare de mărire am în inimă mereu,
De când L-am găsit pe Isus la Calvar.
El mi-a dat odihnă sfântă, pace sufletului meu,
Şi sunt liber, fericit, prin al Său har.
 
Inima mea cântă azi cântarea,
Plină de nespuse bucurii;
Mai frumos, nici îngerii nu cântă
Ca acei din valea plângerii.
 
Cât de mult doream să aflu drumul cel adevărat,
Cineva să-mi ia păcatul dureros!
Am aflat că El osânda la Golgota a purtat,
Şi-am venit atunci la cruce bucuros.
 
Câtă frică şi-ntuneric pe cărarea mea erau,
Când umblam rătăcitor fără Isus!
Am adus la El povara, şi de-atunci, în viaţa mea,
Bucuria şi iubirea au pătruns.
 
El plecat-a unde veşnic fericirea voi avea,
Sus, acolo, în strălucitul meu palat;
Faţă-n faţă în mărire pe Isus Îl voi vedea,
Şi cu sfinţii-I voi da slavă neîncetat.