Nu îi loc mai sfânt decât acela

Nu îi loc mai sfânt decât acela
Unde îi Hristos şi unde-s ai Săi,
Acolo îi Duhul Sfânt, Puterea,
Acolo îi dragoste în văpăi.

Cuvântul Sfânt acolo îi soare,
Credinţa îi umblet fericit,
Iar părtăşia îi simţitoare,
Şi cântul îi cel mai strălucit.

Nu-s stări mai sfinte ca acelea
De pe Taborul luminos,
Când e Hristos în cei ce cântă,
Şi tot ce cântă e în Hristos.

Când e Hristos, e plin Cuvântul,
Şi în rugăciune îi plin de El,
Atunci şi afară şi înlăuntrul
Hristos străluce în orice fel.

Nu îi ceas mai sfânt decât acela
În care-s fraţii adunaţi,
Şi inimi lângă inimi una,
Cu un duh se roagă îngenuncheaţi.

Cînd rugăciunea lor se înalţă,
Scăldată în lacrimi prin Hristos,
Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri,
Pământul îi sus, iar cerul îi jos.

Nu îi loc mai sfânt decât acela
Să fii cu Domnul şi cu ai Săi,
În rugăciune şi în cântare,
Şi în lacrimi lângă fraţii tăi.

Oriunde-s ei, fă tot şi du-te!
Oriunde-s ei, fă tot şi stai!
Oriunde-s ei, fă tot şi caută-i,
Căci unde-s ei, e un colţ de rai!