La Tine vin şi Îţi cer iertare

La Tine vin şi Îţi cer iertare,
O, Doamne bun, primeşte-mă!
În bunătatea Ta cea mare,
Aşa cum sunt, primeşte-mă!
 
Căci mă întorc şi, în genunchi,
Milă Îţi cer, Domnul meu!
Mă întorc şi aş dori să mă ştiu fiul Tău,
Mă întorc ca să îmi dai din al vieţii izvor,
Mă întorc, căci de Tine îmi e dor!

Eu ştiu că Tu nu îmi ţii în seamă
Trecutul meu cel păcătos,
Dar porunceşti ca să am teamă
Şi să trăiesc de acum frumos.
 
Cândva Tu m-ai chemat pe nume,
Dar eu nu am vrut să Te ascult,
De atunci sunt ani şi îmi e ruşine,
Te-am amânat atât de mult.
 
Şi dacă adesea îs trist pe cale
Şi merg pe drum anevoios,
Prin jertfa mântuirii Tale,
Tu mă întăreşti, şi îs bucuros.
 
Minunat, minunat eşti, Isus, Domnul meu!
Minunat, minunat să mă ştiu fiul Tău!
Minunat e când beau din al vieţii izvor,
Minunat eşti, al meu Salvator!
Lăudat, lăudat să fii veşnic, Isus,
Lăudat, lăudat pe pământ şi în cer, sus!
Lăudat să fii, Doamne, că m-ai mântuit
Şi în cer un loc Tu mi-ai pregătit!