Eram copil, trecea zăpada

Eram copil, trecea zăpada,
Şi cu tristeţe o petreceam.
Mi se părea că iarna trece,
Mi se părea, dar eu treceam.

Eram copil, treceau cocorii;
Priveam la ei până îi pierdeam.
Mi se părea că vara trece,
Mi se părea, dar eu treceam.

Stam gânditor pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam.
Mi se părea că apa trece,
Mi se părea, dar eu treceam.

Priveam ades cum zboară norii,
Şi frunzele zburând priveam.
Mi se păreau că ele zboară,
Mi se părea, dar eu zburam.

Mi se părea cândva că alţii,
Crezând, se înşală, şi îi plângeam.
Mi se părea că-s ei pierduţii,
Mi se părea, dar eu eram.

Azi recunosc cu amar, Isuse,
Întreg trecutul meu pustiu.
Cât am trăit în neveghere,
Cât am pierdut e prea târziu.

Iar azi mă întorc la Tine, Isuse,
Şi plâng pe pieptul Tău plecat.
Cât am trăit în fărădelege,
Pe drumul rău, plin de păcat.

Şi Îţi cer acum Ţie iertare,
Şi ştiu, Doamne, că îmi poţi da.
Iar când pe nori Tu vei apare,
În Cerul Tău mă vei lua.

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button