Doar o colibă aici, jos, îmi ajunge

Doar o colibă aici, jos, îmi ajunge,
Argint şi aur nu am în casa mea…
Dar în oraşul strălucirii divine,
Numai în aur eu voi umbla.
 
Eu am locaşul dincolo în mărire,
În strălucirea ce nu o pot visa.
Cândva, acolo voi sfârşi alergarea,
Pe străzi de aur, în slava Sa.
 
Când vreo ispită îmi chinuie gândul,
Şi, ca profetul, pe piatră adorm,
Eu ştiu că în ceruri, dincolo, în mărire,
Voi sta la masă cu al meu Domn.
 
Să nu mă credeţi sărac şi nici singur,
Sufletul meu e de ceruri legat;
Sunt călătorul ce îşi caută ţara
Unde îi lumină neîncetat.