Din valea acesta de suspine

Din valea acesta de suspine,
Isuse, eu Te chem cu dor.
Când valuri mari izbesc în barcă,
Isuse, vino în ajutor.

Isuse scump, în a mea barcă,
Tu să rămâi necontenit,
Şi apoi, la cârma vieţii mele
Să fii mereu până la sfârşit.
 
Când gata sunt să cad pe cale,
Să fii cu mine tot mereu.
De şchiopătez, Tu dă-mi putere
Şi mă ridică, Domnul meu.
 
Când încolţeşte iarăşi firea
Cu roadă amară pe pământ,
O, vino Tu, fă-o să moară,
Prin roada Duhului Tău Sfânt.
 
Dacă am rămas în neveghere
Şi-am adormit, o, Domnul meu,
Tu să nu treci pe lângă mine,
Ci să mă scoli din somnul greu!
 
Ai spus, prin sulul Cărţii Sfinte,
Că trestia frântă Tu nu o frângi,
Iar candela ce aproape îi stinsă,
O curăţeşti şi nu o stingi.
 
Te rog să vii şi în încercare,
Să fii cu mine neîncetat.
Când nu mai pot, Tu mă întăreşte,
Căci Tu eşti sprijin minunat.