Aş privi, din zori în zori

Aş privi, din zori în zori

Aş privi, din zori în zori,
Toate văile cu flori;
Aş privi şi aş strânge în piept
Tot ce îi tainic şi înţelept.

Tot noianul zorilor,
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor
Din umbra grădinilor,
Tot seninul zărilor,
Tot argintul mărilor,
Toată slava stelelor,
Stelelor, stelelor
Ce dau farmec nopţilor.

Şi când vine o iarnă grea,
Troienind cărarea mea,
Lângă Domnul am, şi atunci,
Tot ce îi mai frumos prin lunci.

Dar când Domnul va veni,
Şi în ochi mă va privi,
Nu voi mai vedea atunci
Nici păduri, nici văi, nici lunci.

Nici noianul zorilor,
Nici focul bujorilor,
Nici parfumul crinilor
Din umbra grădinilor.
Nici seninul zărilor,
Nici argintul mărilor,
Şi nici stelele de sus…
Mai de sus, mai de sus,
Numai Faţa lui Isus!